Urmasii lui Dumnezeu

ImageMajoritatea religiilor din lume, s-au format in jurul unui om deosebit. Unele precum islamul s-a format in jurul unei personalitati ca Mohamed, un luptator si un razboinic de temut pe vremea lui. Sau altele ca budismul ce a fost infiintat de o alta personalitate care a ajuns (cel putin asa spun ei) la o realitate absoluta, la o intelepciune extraordinara, un om pe care ei il venereaza sub numele de Buddha, adica cel ce a ajuns la Nirvana, la stadiul suprem.

   Toate religiile lumii gasesc un punct de plecare de la o mare personalitate. Si in toate cazurile, oamenii intind la maxim capacitatile eroului lor, ajungind peste ani sa creeze o legenda foarte departe de realitate, si greu de verificat odata cu trecerea timpului. Insa in toate cazurile, daca ne luam timp sa studiem toate aceste personalitati gasim cel putin un punct comun in ceea ce-i caracterizeaza pe liderii lor: Toti au fost oameni ce au lasat pe altii sa creada ca sunt posesorii unei revelatii deosebite. În cazul tuturor acestor personalitati, oamenii le-au intins capacitatile si calitatile pina la basm, poveste, legenda.

    In cazul crestinismului lucrurile stau radical diferit. Eroul nostru, Domnul Isus Hristos, nu a fost un om oarecare, nu a fost nici un razboinic nici un iluminat prin meditatie ce s-a facut una cu universul. Cind toti ceialti s-au inaltat si si-au cerut dreptul de dumnezei, El s-a coborit fiindca era D-zeu. Cind toti ceilalti au incercat sa demonstreze lumii ca nu este alta cale decit cea pe care o prescriu ei, Isus din Nazaret a luat in spate o cruce grea ca sa ne conduca El insusi pe calea vietii. Ceilalti asa zisi dumnezei, autointitulati profeti, au fost si sunt aparati cu pretul vietii. Isus ne-a aparat pe noi cu pretul vietii Sale.

      Ce religie, ce D-zeu, ce har mare avem noi! Ce har am primit sa fim urmasii nu unui razboinic, nici unuia care a ajuns mare, ci sa fim urmasii celui ce s-a facut mic, neinsemnat. Mai mult sa fim urmasii celui ce s-a facut blestem pentru noi, sa il adoram si sa-l urmam pe cel ce a murit pentru noi si copii nostrii. Exista oare o dragoste mai mare? Apostolul Ioan cuprins de recunostinta prin Duhul Sfint spune:” 1 Ioan 3:1  Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.

Advertisements

Cauzalitatea dependenţei

  1. a.     Cauzalitatea dependenței

Psihologia seculară învață că dependența sau orice alt viciu este cauzat de procese externe: abuz în copilărie, lipsa parinților din viața copiilor, singurătatea, predispoziția genetică, etc. În unele cazuri aceste aspect sunt doar acceleratori ai viciului. Cedarea în fața ispitei are de a face cu inima omului. Iacov precizează:

Nimeni, când este ispitit, să nu zică: “Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispi­tit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit dă naştere păcatului; şi păcatul odată făp­tuit, aduce moartea. Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi” .[1]

Ispita îşi are originea în inima păcătosului. În zadar dă el vina pe Stăpânul său. Păcatul nu face parte din con­stituţia noastră originală şi nu trebuie scuzat pe motivul unui mediu neprielnic. Omul păcătuieşte când este “prins” de momeală şi ,.tras” de cârligul “propriei lui pofte”. Altfel spus, forţa impunătoare ce ne seduce este tocmai natura noastră coruptă. Lumea şi Diavolul ispitesc cu eficienţă doar prin stârnirea apei tulburi a poftelor personale. “Pofta” include, pe lângă apetiturile trupului, stările nelegiuite ale minţii, precum mândria, răutatea, invidia, vanitatea, iubirea lejerităţii, etc. Orice provocare din afară a acestor principii şi afecţiuni poate avea succes doar cu consimţământul voit al voinţei. Fiecare om este personal responsabil pentru păcatul lui; deoarece păcatul fiecărui om ia naştere din “propria lui poftă” … [2]

În întreg acest pasaj, pofta este personificată în mod ale­goric ca fiind o curvă, care se străduie tot timpul, aseme­nea curvei prostiei din Proverbe 9:13-18, să amăgească şi să captiveze voinţa. Mai întâi, ea atrage pe bărbatul care merge drept pe calea lui” de pe cărarea principiilor sănătoase şi a plăcerii corecte; apoi îl amăgeşte cu îmbrăţişările ei, cu cântecul sirenă “Apele furate sunt dulci”. Se poate spune că pofta “dă naştere” când obţine consimţământul voinţei, sau când îi dezarmează opoziţia. Omul care se joacă cu ispita, în loc de a o întâmpina cu rezistenţă imediată şi prin rugăciune, îi va cădea cu sigu­ranţă pradă. Păcatul se naşte din unirea nelegiuită a poftei cu voinţa. Embrionul păcatului se transformă într-un act de păcătuire voită. Şi asta nu e tot. Păcatul, progenitura poftei, trece de la faza incipientă de simplă alegere la un obicei adânc înrădăcinat; şi, “când este deplin matur”, devine, la rândul său, mama morţii. Aşa a fost şi cu pă­catul primilor noştri părinţi în Paradis. Tot aşa a fost şi cu păcatul lui Acan (los. 7:21); el a văzut, a poftit, a luat şi a murit. La fel este şi cu păcatul trivial, care a sugerat con­turul acestui pasaj; coruperea fizică cauzată de practica senzualităţii este doar un simptom al morţii spirituale. Moartea este rodul păcatului. Păcatul ucide pacea; ucide speranţa; ucide calitatea de a fi folositor; ucide conştiinţa; ucide sufletul. Casa curvei, a poftei şi a păcatului devine locuinţa pierzării.

Când privim la rădăcinile dependenţei sexuale nu este nevoie să căutăm mai departe de propria noastră natură. Ieremia a spus: “Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” (ler. 17:9). David a spus: “Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea” (Ps. 51:5). Solomon a observat: “Nebunia este lipită de inima copilului” (Prov. 22: 15). Pavel spune că toţi am păcătuit şi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu (Rom. 3:23), iar Ioan a spus că “Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri” (1 Ioan 1 :8). Isus a declarat: “Dar, ce iese din gură, vine din inimă şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gânduri le rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om” (Mat. 15: 18- 20).

Rădăcina păcatului sexual iese din inimă, nu din trecut. Una din marile învăţături fundamentale ale credinţei creştine este doctrina decăderii omului. Deşi omul a fost făcut după chipul Dumnezeului sfânt, natura sa a devenit coruptă când a căzut în păcat în grădina Edenului. De atunci, nu a mai existat nici un om neprihănit, “nici unul măcar” (Rom. 3: 10). Cu toţii suntem nişte fiinţe decăzute care tânjim după ceea ce îi place naturii noastre fireşti.


[1] Lacov  1: 13-16, Versiunea Cornilescu, pg. 1187

[2] The Pulpit Comentary, The Epistle of James, Hendrickson Publishers

 

Dependenţă sau viciu

  1.      Stagii ale adicției de pornografie

Sunt recunoscute 5 stagii ale adicției de pornografie și le vom enumera pe scurt pentru a le putea recunoaște:[1]

  1. Expunerea incipientă. Majoritatea dependenților au început să se uite de foarte tineri la aceste materiale. Cu cât e mai tânăr individul cu atât cresc șansele unei dependențe.
  2. Adicția. După un anumit timp, asociată cu masturbarea vine adicția. Tânărul este prins. Nu mai poate renunța singur.
  3. Escaladarea. După dependență începe escaladarea. Procesul în care subiectul caută materiale tot mai grafice. Lucruri ce l-ar fi dezgustat în stadiul incipient acum sunt foarte interesante.
  4. Desensibilizarea. În cele din urmă subiectul devine din ce în ce mai imun la ceea ce vizionează. Caută cu disperare materiale pornografice „hard core” pentru a-l stimula. Însă desensibilizarea îl lasă fără stimuli. Devine din ce în ce mai intrigat.
  5. Trecerea la acțiune. Din acest punct individul face saltul periculos de la vizionarea pasivă la căutarea satisfacerii active prin acte sexuale, ce implică prostituția, voyeurismul sau violul.
  1. Dependență sau viciu?

Întrebarea la care trebuie să răspundem este următoarea: Când vizionarea clipurilor pornografice ajunge o dependență în viața individului, ce nu mai este doar un consumator ocazional ci un om posedat de nevoia de a urmări  secvențele pornografice. Doctorul psihiatru Michael Herkov descrie dependența sexuală ca o boală intimă progresivă caracterizată prin gânduri și fapte compulsive. [2]Atunci când viciul respectiv împiedică sau blochează desfășurarea activității normale a individului, atunci se poate vorbi de o dependență.

Psihologia seculară argumentează că numai în acest stadiu trebuie intervenit. Pentru un slujitor sau un consilier creștin, identificarea timpurie a pornografiei în vața unui individ poate însemna foarte mult, în succesul tratării dependenței.


Intervenţia – momentul cedării

  1. Intervenția –  Momentul cedării

Terapia pentru cel dependent de pornografie trebuie să fie acordată exclusiv celor ce au înțeles și admit complet că aceasta este o problemă majoră a vieții lor. Există un ciclu incipient, ce l-am observat în rândul băieților tineri, ciclu ce se desfăsoară în parametri: cadere – mărturisire, recidivă –mărturisire. Indivizii respectivi nu au înțeles magnitudinea dependenței lor, și folosesc ședințele de consiliere ca pe o descărcare a conștiinței, fără o dorință reală de schimbare. Oamenii aceștia trebuie lăsați să ajungă la limita resurselor personale pentru ca terapia să poată fi eficientă.

În primă instanță pornografia începe ca un proces informațional inocent. Însă sunt extreme de rare cazurile când ea rămâne așa, în special pentru cei cu o personalitate predispusă la dependență. În mintea celui ce este dependent de pornografie acest viciu este inocent și poate, în acepția lui, să fie oprit oricând. Din nefericire această himeră caracterizează pe toți dependenții ce sunt legați de mediumul ce îi subjugă.

Majoritatea dorințelor compulsive pentru a urmări pornografie sunt direct asociate cu afinitatea bărbatului în special, pentru vizual. Majoritatea celor ce urmăresc materialul pornografic recunosc că efectul este asemănător cu acel al consumării apei sărate. Cu cât bei mai mult cu atât îți este mai sete. Cu timpul de la niște imagini “acceptabile”, respectivul ajunge să nu mai fie satisfăcut și este într-o continuă căutare de lucruri “hard-core”, în care se pot include pedofilia, zoofilia sau chiar necrofilia.

Pornografia este la fel de atrăgătoare pentru unii băieți adolescenți ca și cocaina. O singură privire într-un moment de slăbiciune poate să-l captiveze pe un adolescent mai sensibil față de pornografie și astfel se naște o dependență de o viață. La fel ca orice viciu, atracția spre pornografie este progresivă. Ea devine tot mai puternică pe măsura trecerii timpului. Pozele și filmele pornografice își pierd puterea de a stimula. Cel care se uită la ele vrea altceva, mai mult mai șocant și, mai devreme sau mai târziu, el epuizează tot ce poate fi văzut. Știe tot ce poate face un bărbat și o femeie împreună. A văzut trupul uman din toate unghiurile așa că nu mai este nimic erotic pentru el. Un anumit număr de bărbați avizi după pornografie trec dincolo de barierele naturale și adoptă comportamente perverse. Doresc cele mai murdare materiale din lume, inclusiv imagini cu molestarea copiilor, violență homosexuală etc.

Toate viciile devin până la urma preocuparea familiei. Pornografia nu face excepție. Ea distruge frecvent relațiile sexuale din căsnicie pentrucă bărbații doresc lucruri cu care soțiile lor nu sunt deacord. Între ei se produce o luptă cumplită. El vrea de la ea lucruri care pe ea o dezgustă. Imaginile pornografice și masturbarea iau locul relațiilor sexuale normale dintre soț și soție. Căsătoria ajunge în pragul dezintegrării.

Tipic în aceste cazuri un individ va ajunge la consiliere. Pornografia este un viciu extrem de rușinos. Oamenii nu vorbesc despre el. Îl ascund. Numai după ce sunt în prag de divorț, sau când au fost concediați pentru că au urmărit material pornografic la servici, numai atunci dependentul caută ajutor.

Consilierul creștin trebuie să cunoască abordarea mecanismului și a dependenței de pornografie. Psihologul James Dobson a numit pornografia pe internet noua cocaină. Studiile au dezvăluit similarități uimitoare între consumul de droguri și pornografie. La nivelul creierului se produc niște descărcări de endorfină puternice atunci când individul urmărește pornografie. Aceste endorfine crează o euforie ce îl determină pe individ să-și dorească subconștient această descărcare. Diferența majoră între cocaină sau alte substanțe chimice și pornografie, este că în urma tratamentului aceste substanțe pot fi eliminate din organism, însă imaginile murdare rămân „imprimate” pe creier pentru totdeauna. Mai periculos și nociv este faptul că pornografia este direct legată de masturbare. Aceasta este cunoscută în lumea medicală că eliberează în organism opioidzi naturali, care crează o dependență cu mult mai greu de învins decât dependența de heroină. Odată ce acest viciu pune stăpânire pe un om, individul respectiv poate petrece între 4 și 6 ore pe internet vizionând pornografie, ce poate să-l coste în medie circa 600 de dolari pe săptămână.

Părerea de sine

  1. Părerea de sine:

Pe spatele formularului pentru programul de criză Pure Life Ministries[1] pentru dependenţii sexuali este scris:

„Te rog evaluează-te pe tine însuţi, pe o scară de la I la 10, în ur­mătoarele domenii (10 este pentru foarte sfânt şi 1 pentru foarte firesc):

Dragoste pentru alţii____

Relaţia cu Dumnezeu_____

Viata de rugaciune_____

Ascultare _____

Smerenie _____

Generozitate ______

Bucurie ____

Auto-disciplină_______

Zel____

Maturitate ____

Onestitate ____

“Bărbaţii care vin la noi pentru a-i ajuta se luptă adesea cu pre­siuni din cele mai greu de imaginat. Ştiind lucrul acesta, poate ai fi sur­prins să vezi felul în care se evaluează spiritual. În mod obişnuit, apli­canţii se auto-evaluează destul de bine aproape în toate domeniile, cu excepţia auto-disciplinei. Nu este ceva neobişnuit să vezi doar 6 şi 7, sau chiar 8, pe lista de auto-evaluare. Cum se face? Majoritatea dintre ei vin în programul nostru văzându-se pe ei înşişi ca fiind bărbaţi destul de sfinţi, care au “o mică problemă”. [2]

Este nevoie de luni întregi de muncă plină de răbdare din partea consilierilor pentru a-l ajuta pe un bărbat să vadă că nu este atât de sfânt pe cât se credea şi că are multe de schimbat în viaţa sa. Doar după aceea începe să se înmoaie acea inimă împietrită şi, în cele din urmă, îşi vede nevoia după Dumnezeu. Atitudinea cu care a intrat în biroul consilierului, că era destul de sfânt, având doar o mică problemă, începe să dispară şi putem începe să-I ajutăm într-adevăr. De ce este important ca el să ajungă la această conştientizare? Dacă acesta continuă să creadă că este într-o stare spirituală destul de bună. nu-şi va vedea nevoia de schimbare, creştere, maturizare sau chiar pocăinţă. Uneori, trebuie să-i întrebăm pe unii din bărbaţii care intră la consiliere cu o asemenea atitudine: “Dacă eşti aşa de sfânt, şi totul este bine. de ce eşti aici’?” Prin această întrebare nu intenţionăm să-i înfruntăm, dar aceasta îi aduce într-un fel la realitate; umilinţa îşi face loc şi putem apoi începe să-i îndrumăm pe calea spre victorie.


[1] Organizație creștină condusă de Steve Gallagher, ce se ocupă cu consilierea și restaurarea dependenților sexuali creștini.

[2] Steve Gallagher, La altarul idolatriei sexuale, Kerigma, 2010, pg. 52

Necesitatea venirii la “lumină”

Oamenii sunt predispuşi sa-si treacă cu vederea păcatul lor pro­fund pentru că acesta este de natură extrem de înşelătoare. Există o corelaţie interesantă intre implicarea cuiva in păcat şi conştienţa sa cu privire la aceasta. Cu cat cineva devine mai implicat în păcat, cu atât îl vede mai puţin. Păcatul este o boală hidoasă care distruge capacitatea celui care-I comite de a fi conştient de existenţa sa. Aceasta ar putea fi comparată cu un virus de computer care are abilitatea de a-şi ascunde prezenţa de utilizator, în timp ce distruge în mod sistematic hardul computerului. În mod obişnuit, cei care sunt cei mai prinşi în păcat sunt cei care nu văd prezenţa acestuia la lucru în interiorul lor. Păcatul are abilitatea de a se masca atât de bine încât îl poate face pe cel care se războieşte puţin cu el să creadă că este cel mai spiritual.

Pe de altă parte, cu cât biruie mai mult cineva păcatul din viaţa sa şi se apropie tot mai mult de Dumnezeu, cu atât mai mult natura sa păcătoasă devine mai evidentă. Dumnezeu “locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii” (1 Tim. 6: 16) şi, prin urmare, orice rămăşiţă de egoism, mândrie sau alt păcat va fi expusă căutătorului sincer. Lumina intensă şi strălucitoare a lui Dumnezeu expune ceea ce este în inima omului. Cei care vor să se apropie de Dumnezeu se bucură de aceasta. Ei iubesc Lumina şi o îmbrăţişează, chiar dacă aceasta înseam­nă că adevărata lor identitate va fi demascată. Domnul Isus a spus: “Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul, urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu” (Ioan 3: 19­21).

Dacă cineva este legat de păcatul sexual şi speră să-şi schimbe viata, este important ca el să vină la lumină cu “păcatul care îl înfăşoară atât de lesne”, pentru ca în cele din urmă “să dea la o parte orice piedică” şi să umble în victorie prin Isus Hristos (Evr. 12: 1). Creştinul care crede că poate continua să-şi ascundă păcatul va descoperi în cele din urmă că Dumnezeu îl iubeşte prea mult pentru a-i permite să rămână legat de păcatul său secret. S-ar putea ca acesta să devină evident în vorbirea lui (Prov. 12:13), în modul în care se uita la fete (Mat. 6:23) sau în manierele sale. La un moment dat, viaţa sa secretă va fi expusă în faţa celor din jur. Isus a promis tocmai lucrul acesta când a spus: “Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină” (Luca 8: 17).

Pornografia în rândul creştinilor

  1. Pornografia in rândul creștinilor: statistici

 Astăzi mulți oameni sunt prinși în atracția fatală a pornografiei. Înțeleptul Solomon avertiza în Proverbe despre desfânare: “Picioarele ei coboară la moarte, pașii ei dau în Locuința morților.”[1]

Tragedia majoră este că flagelul acesta a intrat și în rândul creștinilor. Institutul de statistică Barna(cel mai prestigious intitut în materie de statistică creștină) afirmă că unul din șase pastori(preoți) sunt dependenți de pornografie. Putem conclude că și enoriașii lor au aceeași luptă. Nenorocirea ce urmează această maladie modernă, nu poate fi masurată în statistici. Familii ajunse la divorț, copii rămași fără parinți, biserici rupte și părăsite. La o întâlnire pe stadion al organizației Promise Keepers, în 1996, 50% din miile de bărbați creștini prezenți acolo au recunoscut că au urmărit săptămâna respectivă pornografie pe internet. Jumătate din pastorii evanghelici din America admit că au vizionat pornografie anul trecut.[2]

Roger Charman consilierul pe probleme pastorale din cadrul organizației americane Focus on the family, preciza într-un interviu că 20% din consilierile sale cu pastori/preoții americani, au de a face cu pornografia și dependența sexuală.

Tragedia de proporții se poate vedea într-un studiu statistic ce s-a efectuat în rândul crestinilor americani, care în proporție de 20% găsesc că a urmari un material pornografic este acceptabil din punct de vedere moral.[3] 57% din pastorii/preoți afirmă că dependența de pornografie este problema cea mai mare a congregațiilor lor.[4]

Prin urmare există o necesitate acută de a atacă aceast flagel. Preoții, păstorii și consilierii spirituali trebuiesc instruiți nu numai în acceptarea realității în urma statisticilor actuale. Ei trebuie să cunoască stricăciunile emoționale, desensibilizarea și rușinea ce urmează căderii în păcatul pornografiei. Biblia este specifică în ceea ce privește desfrânarea și orice imoralitate sexuală, însă termenii trebuiesc reactualizați iar oamenii conștientizați asupra pericolului de moarte ce însoțește acest viciu.

 

Ce este pornografia?

  1. Este o perversiune ce aduce ofensă lui Dumnezeu

Omul este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Prin urmare fundamentul teologic împotriva pornografiei este bazat pe premiza că orice om are o demnitate și un suflet veșnic.

2.   Pornografia distruge inocența copiilor (Marcu 9:42)

Se estimează ca o fată din 3 și un baiat din 7 vor fi molestați sexual până la vârsta de 18 ani. Relaționarea pornografiei cu abuzul sexual al copiilor este foarte convingătoare. 77% din cei ce au molestat sexual băieți și 87% din cei ce au molestat fete, au recunoscut ca sunt dependenți de pornografia „hard-core”.[5]

3.    Pornografia este o minciună

Prin însăși natura ei ponografia afirmă că cel mai bun sex este cel în afara căsătoriei. Însă aceasta este o minciună. Înțeleptul spune în Proverbe: „Apele furate sunt dulci, şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!” Însă de asemenea continuă în capitolul 14 cu versetul 12:   „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte”.

 

Victimele pornografiei

În primul cei ce o practică. Sigur că există o plăcere de o clipă în păcat (Evrei 11:25). Însă Iacov explică foarte bine consecința unei astfel de vieți:   “Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea”. (Iacov 1:14-15)

Apoi printre victime se numără familiile lor. Soțiile și copii sunt direct afectați. Femeiile ce sunt violate, soțiile care sunt “comparate” și obligate să aibe un comportament în viața intimă ca actrițele din filmele respective. Copii ce se nasc cu boli contactate pe cale sexuală. Copii ce-și pierd inocența la o vârstă fragedă. Toți aceștia sunt victimele acestui flagel demonic ce robește pe așa de mulți astăzi.


[1] Proverbe 5:5, Versiunea Cornilescu, pg 643

[2] Christianity Today, Leadership Survey, 12/2001

[3] The Barna Group

[4] Christians and Sex Leadership Journal Survey, March 2005

[5] W. Marshall, Report on the Use of Pornography by Sexual Offenders, Report to the Federal Department of Justice, Ottawa, Canada. 1983.

Advertisements